Spirometria este un test utilizat frecvent pentru evaluarea funcției pulmonare, respectiv volumul de aer și timpul în care acesta este inspirat și expirat. Testul se efectuează cu ajutorul unui aparat numit spirometru, dotat cu filtru antibacterian și piese bucale de unică folosință sau sterilizabile.

Există mai multe tehnici de analiză a parametrilor, dar cea mai frecventă este aceea a expirului forțat.

Contraindicații:

Există mai multe contraindicații pentru acest test, pe care le veți parcurge împreună cu cadrul medical examinator. Printre acestea se numără: operații recente, miopie forte, status cardiovascular instabil, anevrisme cunoscute, sarcină, infecții respiratorii recente, sindrom digestiv acut.

Tot înainte de testare, vi se va măsura înălțimea și greutatea, care vor fi folosite de software-ul aparatului pentru a calcula valorile țintă ale dumneavoastră, în funcție de care se analizează procentual valorile obținute la momentul testării

Tehnica presupune inspir profund, forțat urmat de un expir executat în forță, brusc și lung, timp de câteva secunde. Este posibil să vi se solicite repetarea testului dacă: nu ați tras suficient aer în piept, dacă nu ați dat aerul afară brusc, dacă expirul nu a fost suficient de lung sau dacă efortul respirator depus nu a fost suficient.  La sfârșitul testului, este normal să simțiți o senzație de ușoară ameteală, care dispare în câteva secunde.

Execuția corectă este extrem de importantă pentru o interpretare cât mai corectă a parametrilor obținuți.

Cu acest test se pot diagnostica boli pulmonare cronice (astm, BPOC, bronșită cronică obstructivă, etc.). Nu este utilizat pentru bolile respiratorii acute, infecțioase, care reprezintă chiar o contraindicație de testare.

Pentru medicina muncii examinarea se efectuează conform legislației în vigoare pentru angajați cu expunere profesională la noxe cu potențial impact respirator (pulberi, praf, substanțe chimice, gaze, vapori) atât la angajare, cât și periodic (o dată la 12 luni). Scopul este de orientare profesională corectă, fără a exista riscul de periclitare a sănătății angajaților și de a diagnostica precoce afecțiuni respiratorii cu evitarea expunerii consecutive la factorul de risc declanșator de la locul de muncă.